Îți spui și tu, poate fără să-ți dai seama, că ești descurcăreț. Sună bine, nu? Îți dă senzația că te adaptezi, că găsești soluții, că mergi înainte chiar și într-un sistem complicat.
Dar dacă ești sincer până la capăt, de multe ori nu e chiar așa. Te adaptezi din mers, comentezi și mergi mai departe, fără să schimbi, cu adevărat, ceva.
Unde se duce, de fapt, energia ta
E ușor să te uiți la alții și să găsești explicații rapide. Sigur a avut noroc. Sigur a făcut ceva. Sigur nu e chiar curat. E mai simplu să judeci drumul altuia decât să te uiți, pe bune, la al tău.
Am fost acolo. Înainte de Ardelean in Yorkshire, eram exact în locul ăsta. Aveam păreri despre orice, eram prezent în discuții, comentam aproape tot, dar nu construiam nimic pentru mine. Energia mergea în exterior, nu în direcție.
„E mai simplu să judeci drumul altuia decât să te uiți, pe bune, la al tău.”
Momentul mic care schimbă tot
Schimbarea nu vine mereu cu un moment mare. Uneori începe cu ceva atât de simplu, încât ai putea să-l ignori.
Lucram în depozit și, într-o zi, am primit un burger gratuit. Nimic spectaculos. Primul instinct a fost să mă plâng. Nu era destul de bun, nu era cum mi-aș fi dorit.
Un coleg englez s-a uitat la mine și mi-a spus simplu: „E bun. Dacă ne plângem, nu o să ne mai dea.” Atât, dar a fost suficient.
Pentru că m-a pus față în față cu un lucru simplu: mă plângeam de ceva ce primisem gratis, nu pentru că era rău, ci pentru că nu era perfect.
De ce vedem mai ușor lipsa decât valoarea
Din momentul acela, am început să văd altfel lucrurile. Nu pentru că s-a schimbat lumea din jur, ci pentru că s-a schimbat modul în care o privesc.
De multe ori nu vedem ce avem, ci mai ales ce ne lipsește. Ne uităm la diferențe, nu la valoare. În loc să construim, comentăm.
Avem și expresia „să moară capra vecinului”. O folosim în glumă, dar spune mult despre cum ne raportăm la ceilalți. Nu ne deranjează că nu avem noi, ci că are celălalt.
Și de aici pierdem, pentru că în loc să ne uităm cum a ajuns acolo, alegem să explicăm de ce nu ar trebui să fie acolo.
Ce știm și ce nu aplicăm
Am crescut cu proverbe bune. „Calul de dar nu se caută la dinți” sau „Unde-s mulți, puterea crește”. Le știm, le spunem, dar le aplicăm rar, mai ales când contează.
În realitate, fiecare trage pentru el. Ne uităm prea mult în curtea altuia și prea puțin la ce putem construi în a noastră.
Unde începe schimbarea
Pentru mine, schimbarea a început în momentul în care am încetat să mai caut explicații pentru alții și am început să fiu atent la mine.
Nu a fost o schimbare mare și nu s-a văzut imediat. Dar, în timp, a schimbat tot. Au apărut alte conversații, alte contexte, alte oportunități. Nu pentru că s-a schimbat lumea din jur, ci pentru că m-am raportat diferit la ea.
„Nu ne deranjează că nu avem noi, ci că are celălalt.”
Ce merită să ții minte
Nu pierzi când altcineva câștigă. Pierzi când rămâi pe loc, explicând succesul altora în loc să-ți construiești drumul tău.
Schimbarea nu începe neapărat cu ceva mare. Poate începe cu un gest mic, cu o reacție diferită sau cu un moment în care alegi să vezi ce ai, nu doar ce îți lipsește.
Cu o floare. Nu face primăvară, dar îți arată că direcția se poate schimba.
