Povestea unei femei care a trecut prin întuneric, iar astăzi ține lumina aprinsă pentru românii din UK.
Otilia Mutu este mamă, soră, iubită și o femeie cu o sensibilitate aparte. Este genul de om la care ceilalți apelează atunci când nu mai știu încotro să se îndrepte. Are și încăpățânarea de a nu renunța atunci când lucrurile devin dificile, chiar dacă alții par să-și fi pierdut speranța.
La prima vedere, sensibilitatea și încăpățânarea pot părea două trăsături contradictorii. În cazul ei, însă, merg împreună și explică, în bună măsură, ceea ce face astăzi.
Dacă ar fi să își descrie drumul până aici, Otilia ar alege cinci cuvinte: dorință, speranță, dezamăgire, putere, renaștere. Fiecare spune câte ceva despre experiențele prin care a trecut și despre felul în care a învățat să le privească.
„Dorință, speranță, dezamăgire, putere, renaștere. Așa aș descrie drumul meu.”
Momentul în care începi să te vezi
Otilia știe că viața nu urmează întotdeauna drumul pe care ni-l imaginăm. Uneori, trebuie să treci prin toate cele cinci stări înainte să ajungi la ultima.
„Nu zilele bune m-au format cel mai mult, ci episoadele care au durut.”
Există o întrebare la care Otilia s-a întors de multe ori de-a lungul anilor: ce anume te face omul care ești? Ce rămâne din tine după ce treci prin experiențe care îți schimbă viața?
Răspunsul pe care l-a găsit nu este neapărat cel pe care și l-ar fi dorit. Nu zilele bune au format-o cel mai mult, ci experiențele dureroase, cele care au obligat-o să se privească sincer și să hotărască ce vrea să facă mai departe.
Au existat perioade în care problemele deveniseră atât de apăsătoare, încât nu mai vedea nicio ieșire. La fel de greu i-a fost să descopere că unii dintre oamenii pe care îi considera apropiați și pe care se bazase nu îi puteau fi alături așa cum sperase.
În cele mai dificile momente, a trebuit să se descurce singură.
Această singurătate a ajutat-o, în timp, să înțeleagă mai bine ce își dorește cu adevărat și cât din ceea ce credea despre sine venea din așteptările celorlalți. Chiar și atunci când lucrurile păreau fără ieșire, o parte din ea refuza să accepte că acolo avea să se încheie povestea. A început, treptat, să își reconstruiască viața, asemenea păsării Phoenix.
Otilia a crescut cu o convingere pe care mulți dintre noi o avem la începutul vieții: că oamenii sunt, în esență, buni. Experiențele prin care a trecut au făcut-o să privească lucrurile cu mai multă prudență. A descoperit că există și oameni care ascultă nu pentru a înțelege, ci pentru a afla vulnerabilitățile celuilalt.
Cu toate acestea, experiențele respective nu au făcut-o să își piardă încrederea în oameni. Au învățat-o, mai degrabă, să îi privească așa cum sunt, nu doar așa cum și-ar dori ea să fie.
A devenit ea acel cineva
„Știe că viața nu merge în linie dreaptă. Știe că, uneori, trebuie să treci prin toate cele cinci stări înainte să ajungi la ultima. Și a ales să transforme tot ce a trăit în putere pentru alții.”
De ce Otilia a ales să vorbească public
„Am simțit că, dacă eu tac, și ei tac. Și dacă tăcem cu toții, nimeni nu află că nu e normal. Că se poate și altfel.”
Decizia de a vorbi public despre abuz și despre situațiile dificile prin care trec unii români din UK nu a venit în urma unui plan pregătit dinainte. Lucrurile s-au întâmplat treptat.
Totul a început cu mesaje private. Primea mesaje de la oameni care îi scriau noaptea, punând întrebări pe care nu îndrăzneau să le rostească sau povestind experiențe despre care nu mai vorbiseră cu nimeni. Multe dintre aceste conversații se încheiau cu aceeași rugăminte:
„Te rog, nu spune nimănui.”
Citind mesajele, Otilia a început să recunoască situații și comportamente care se repetau.
A ezitat mult înainte să decidă că trebuie să vorbească public. Nu simțea că își depășise complet propriile experiențe dureroase, nu se considera suficient de puternică și nici nu era convinsă că poate oferi ajutorul de care ceilalți aveau nevoie. La un moment dat, însă, a înțeles că tăcerea ei îi putea încuraja și pe alții să rămână tăcuți.
Pentru Otilia Mutu, alegerea de a nu vorbi nu mai era o chestiune strict personală. Începuse să vadă cât de mult poate conta pentru cineva să audă că nu este singur și că există alternative. A ales să își asume un rol public, chiar dacă asta însemna să renunțe la o parte din liniștea și intimitatea sa.
Ce a învățat din tot ce a trăit
„Atunci când alegi să ajuți, lumea devine puțin mai bună.”
Otilia a învățat că frica poate schimba felul în care un om privește lumea. Atunci când trăiești permanent cu teamă, devine tot mai greu să judeci limpede, să recunoști pericolul și să găsești o cale de ieșire.
„Frica îți îngustează lumea. Nu mai vezi nici pericolul, nici ieșirea.”
A înțeles și cât de mult poate influența rușinea deciziile unei persoane. De multe ori, oamenii tac pentru că nu își cunosc drepturile sau nu știu unde pot cere ajutor. Descoperirea unei alternative, chiar și a unui singur drept pe care îl pot folosi, le poate schimba perspectiva asupra propriei situații.
Corectitudinea a rămas una dintre valorile la care Otilia spune că nu a renunțat niciodată. Pentru ea, contează ca adevărul să fie cunoscut, iar oamenii aflați în dificultate să aibă posibilitatea de a vorbi și de a fi ascultați.
„Știu ce înseamnă să fii voce pentru cineva care nu mai are curaj să vorbească. Simt greutatea asta în fiecare zi. Și tot aleg să fiu aici.”
Când ajutorul de la om la om nu a mai fost suficient
La început, Otilia ajuta oamenii individual. Îi asculta, le răspundea la întrebări și încerca să îi îndrume, în limita posibilităților sale. O vreme, această formă de sprijin a funcționat.
Treptat, însă, numărul celor care îi cereau ajutorul a crescut. Primea mesaje dimineața și seara, uneori de la persoane aflate în situații urgente, care aveau nevoie de un răspuns imediat. A devenit tot mai clar că timpul și resursele unei singure persoane nu puteau acoperi toate aceste nevoi.
„Dacă voiam să ajung la mai mulți oameni, trebuia să construiesc ceva mai mare decât mine.”
Așa a început să prindă formă Lotus Justice.
Lotus Justice nu a apărut dintr-o idee frumoasă
„Lotus Justice nu a apărut dintr-o idee frumoasă. A apărut dintr-o nevoie reală.”
Numărul persoanelor care solicitau sprijin depășise ceea ce Otilia putea gestiona singură. Din experiențele celor care o contactau, a înțeles cât de dificil era pentru unii români din UK să găsească informații, îndrumare și oameni care să le înțeleagă situația, inclusiv din punct de vedere lingvistic.
A decis să construiască o formă de sprijin organizat, împreună cu oameni dispuși să contribuie cu timpul, experiența și cunoștințele lor. S-au alăturat voluntari care cunoșteau, unii din propriile experiențe, dificultățile celor ce aveau nevoie de ajutor.
Împreună, au început să dezvolte proiectul.
Numele Lotus Justice are o semnificație aparte. Lotusul este o floare care crește din mâl și înflorește chiar și în condiții dificile. Pentru Otilia, imaginea acestei flori vorbește despre capacitatea unui om de a merge mai departe după experiențe dureroase.
Lotus Justice a luat naștere ca răspuns la nevoile concrete ale celor care îi cereau ajutorul, iar activitatea organizației a crescut în jurul acestor situații.
Ce se întâmplă când cineva cere ajutor la Lotus Justice
Potrivit Otiliei, atunci când cineva sună la Lotus Justice, este întâmpinat de ea sau de una dintre colegele sale, nu de un sistem automat.
„Când suni, nu răspunde un sistem. Răspunde un om.”
Primul pas este ascultarea. Persoana care sună poate explica prin ce trece, fără să fie grăbită sau judecată. Uneori, simplul fapt că își poate spune povestea până la capăt reprezintă un început important.
Ulterior, în funcție de situație, este îndrumată către serviciile sau specialiștii potriviți: Samaritans, Women’s Aid, avocați, interpreți, psihologi, voluntari ori alte organizații de sprijin. Otilia nu pretinde că poate rezolva problemele tuturor, dar își dorește ca fiecare persoană care cere ajutor să afle ce poate face mai departe.
„Nu rezolv viața nimănui în locul lui. Dar nu vreau ca omul să rămână singur, fără un pas următor.”
Lotus Justice, pe scurt: sprijin gratuit și confidențial în limba română
Lotus Justice oferă sprijin gratuit și confidențial, în limba română, persoanelor din comunitatea românească din UK care se confruntă cu violență domestică, abuz, exploatare sau alte situații de vulnerabilitate.
Potrivit organizației, sprijinul poate include îndrumare juridică, consiliere psihologică, traducerea documentelor, însoțirea la consultații medicale, la serviciile sociale sau la tribunal, elaborarea unor planuri de siguranță și îndrumarea către alte servicii specializate.
În jurul proiectului s-a format o rețea de avocați, psihologi, asistenți sociali, interpreți și voluntari.
„Lotus Justice nu este o instituție rece. Este o rețea de oameni care au spus «da».”
Pentru Otilia, gratuitatea serviciilor înseamnă că lipsa banilor nu ar trebui să împiedice o persoană să ceară ajutor. Confidențialitatea este la fel de importantă, mai ales pentru cei care se tem de urmările unei astfel de discuții.
Din întrebările primite în mod repetat a apărut și Ghidul Românilor din UK. Acesta abordează situații concrete: cum contactezi poliția, ce faci dacă ești în pericol, ce drepturi ai, unde poți solicita sprijin și cum te descurci atunci când nu vorbești suficient de bine limba engleză.
„Informația care poate salva o viață nu ar trebui să coste.”
Despre comunitate, tăcere și responsabilitate
Există o frază pe care Otilia spune că a auzit-o de prea multe ori: „Nu te băga. E treaba lor.”
A încercat să înțeleagă de unde vine această atitudine și de ce, atunci când cineva trece printr-o situație de abuz, cei din jur aleg uneori să nu intervină. În opinia ei, tăcerea este și un comportament învățat, transmis în familie și în comunitate, de la o generație la alta.
Otilia consideră că lucrurile trebuie să se schimbe.
„Atâta timp cât văd, e responsabilitatea mea să spun. Știu că trebuie să spun.”
A ajuta nu înseamnă să încerci să rezolvi singur o situație de abuz și nici să te expui unui pericol. Poți anunța autoritățile, poți comunica ceea ce ai observat sau ceea ce te îngrijorează și poți fi alături de persoana afectată, respectându-i dreptul de a lua propriile decizii.
Important este să îi oferi sprijin, fără să hotărăști în locul ei.
Otilia vorbește și despre responsabilitatea bărbaților în prevenirea violenței domestice. Consideră că discuțiile despre abuz trebuie să îi includă, pentru că și ei pot contribui la prevenirea sau perpetuarea comportamentelor abuzive.
Schimbarea începe și în familie, prin felul în care copiii învață ce înseamnă respectul față de ceilalți.
De ce Otilia este Om de nota 11
„A proteja nu înseamnă a controla. A iubi nu înseamnă a deține.”
Există zile în care solicitările devin copleșitoare. Telefoanele continuă să sune, mesajele se adună, iar odihna este tot mai puțină. Sunt și momente în care Otilia se întreabă dacă are suficiente resurse pentru toate situațiile care ajung la ea.
În asemenea zile, spune că revine la un gând care nu îi dă pace:
„Un telefon nepreluat e o viață pierdută.”
Și răspunde din nou la telefon.
Activitatea din cadrul Lotus Justice a schimbat-o. A învățat să fie mai atentă la oameni, să nu se grăbească să îi judece și să observe inclusiv ceea ce aceștia nu reușesc să spună. A înțeles că fiecare situație are mai multe aspecte și că, înainte de a trage concluzii, trebuie să asculți.
Dintre poveștile cu care a intrat în contact, una i-a rămas în mod special în minte. Este vorba despre o mamă și fiica ei de 14 ani, care fugiseră în UK dintr-o situație dificilă. Otilia a ascultat o înregistrare vocală de aproximativ 20 de minute în care fata îi striga tatălui să o lase pe mama ei în pace.
În mijlocul acelei situații, copilul își dorea un singur lucru: liniște.
La 14 ani, liniștea nu ar trebui să fie o dorință greu de împlinit. Ar trebui să facă parte din viața obișnuită a unui copil.
Ce vrea Otilia Mutu să rămână după munca ei
Otilia nu vorbește despre monumente, recunoaștere publică sau despre dorința de a-și vedea numele pe o clădire.
Când se gândește la ceea ce ar vrea să lase în urmă, răspunsul ei este simplu:
„Că cineva a încercat. Și că a dat ce a avut mai bun.”
Pentru persoana care citește acest articol și recunoaște în povestea Otiliei ceva din propria experiență, mesajul ei este la fel de direct:
„Sunt aici. Și te văd.”
Pentru comunitatea românească din UK, Otilia are și un alt îndemn: să renunțe la bârfe și la judecățile pripite. Mulți dintre românii stabiliți aici au plecat de acasă în speranța unei vieți mai bune, iar fiecare are propriile dificultăți și propriul drum.
O comunitate se construiește prin încredere și ajutor reciproc, nu prin suspiciuni și comentarii despre viețile celorlalți. Uneori, un gest simplu, cum ar fi să îi oferi cuiva un număr de telefon util sau să îl îndrumi către un serviciu de sprijin, poate conta mult mai mult decât o părere exprimată în grabă.
Putem schimba lucruri, dar numai împreună.
Lotus Justice Support Centre: 08000 982 730
