Larisa Golea-Udvar a ajuns în Anglia în 2003, printr-un program au pair. Nu vorbea bine engleza, nu cunoștea aproape pe nimeni și primea 50 de lire pe săptămână, bani de buzunar. În primul episod al podcastului „Succesul are voce”, realizat de Ecaterina Olesia Mazur, povestește despre adaptare, familie, cariera în asigurări și activitățile pe care le-a organizat pentru copii.
Una dintre primele surprize a fost ceaiul englezesc cu lapte. Obișnuită cu ceaiul de mentă de acasă, Larisa nu știa la ce să se aștepte când familia britanică a întrebat-o dacă dorește și lapte.
Astăzi poate zâmbi la această amintire. Atunci, însă, lucrurile necunoscute se adunau, iar distanța față de familie se simțea mai ales după ce închidea telefonul.
Departe de casă, înainte să prindă rădăcini în Anglia
În România, Larisa lucrase în comerț alături de mama sa. Prin programul au pair, a ajuns într-o familie britanică în care avea grijă de trei copii și ajuta la treburile casei.
Avea cazarea și masa asigurate, iar săptămânal primea 50 de lire pentru cheltuielile personale. Engleza o înțelegea greu, iar lipsa oamenilor apropiați făcea adaptarea și mai dificilă.
În podcast, își amintește că vorbea cu mama și cu sora ei, apoi plângea. Un sprijin a găsit în prietenia cu o altă româncă venită prin același program. Se întâlneau la o cafea sau la o ciocolată caldă, iar aceste întâlniri mai alinau sentimentul de singurătate.
Engleza a început să o învețe inclusiv folosind materialele educaționale ale copiilor pe care îi îngrijea. Treptat, a prins mai multă încredere.

În Anglia și-a găsit omul alături de care să rămână
Tot în Anglia și-a cunoscut viitorul soț. Au ales să rămână aici, să își cumpere casa și să investească în viața pe care o construiau împreună.
Conversația cu Ecaterina Olesia Mazur ajunge și la maternitate. Larisa vorbește despre răbdare, despre responsabilitatea de a fi primul îndrumător al copilului și despre momentele în care a înțeles că trebuie să își ajusteze propriile așteptări.
Copiii au personalitatea lor, iar relația cu ei presupune să îi asculți și să accepți că pot vedea lucrurile diferit. Larisa povestește că le cere părerea și îi implică în activitățile familiei, pentru a le arăta că ajutorul lor contează.
„Am învățat și eu de la ei”, spune ea.
Avea grijă de toți. Până când a avut și ea nevoie de ajutor
Unul dintre momentele personale ale episodului este relatarea unei perioade de anxietate. Larisa povestește că încerca să aibă grijă de copii, să muncească și să gestioneze cât mai multe responsabilități, până când s-a simțit copleșită.
A cerut ajutor medicului de familie și a ajuns la un terapeut. Din această experiență a rămas cu o lecție pe care a început să o aplice și acasă: avea nevoie să se îngrijească și pe sine, să poată spune nu și să împartă responsabilitățile.
„Eu nu pot să fac absolut totul”, le-a explicat celor din familie.
Faptul că era mamă nu însemna că trebuia să ducă singură toate sarcinile casei. A început să vorbească mai deschis despre propriile nevoi și despre felul în care fiecare putea contribui.

Înainte să le bată la ușă clienților, a trebuit să-și învingă frica
Apropierea de domeniul asigurărilor a început după întâlnirea cu un consultant venit să discute despre protecția propriei familii. Larisa a descoperit o activitate care îi stârnea interesul și pe care o putea integra în viața de părinte.
Începutul profesional a presupus studiu, termeni necunoscuți și emoții înaintea întâlnirilor cu clienții. Își amintește cum a trecut de mai multe ori pe lângă casa unui client înainte să își facă curaj să oprească.
În spatele încrederii cu care vorbește astăzi au fost întrebări, pregătire și situații în care a trebuit să își depășească teama.
Din experiența sa profesională pornește și una dintre temele centrale ale episodului: ne preocupăm de asigurarea mașinii sau a locuinței, dar cât de des ne întrebăm ce s-ar întâmpla cu familia dacă veniturile noastre s-ar întrerupe?
Discuția atinge asigurările de viață, protecția veniturilor și diferențele dintre formele de protecție financiară. Larisa vorbește despre înțelegerea situației fiecărei familii și despre explicarea condițiilor unei polițe.
Dintr-o perioadă grea a prins rădăcini dorința de a ajuta
Dorința de a face ceva pentru comunitate s-a legat și de propria perioadă dificilă. După experiența cu anxietatea, Larisa și-a dorit să creeze ocazii în care oamenii să se întâlnească, să învețe și să facă lucruri care le aduc bucurie.
A organizat ateliere pentru copii, cu dans, lucru manual, pictură, șah și jocuri de logică. În proiect s-au implicat și copiii ei: fiica sa contribuia la activitățile artistice, fiul la șah și jocuri de logică, iar Larisa se ocupa de dans.
Pentru o perioadă, atelierele s-au desfășurat într-un spațiu pus la dispoziție gratuit într-un centru comercial. Pierderea acelui spațiu și costurile alternativelor găsite au dus, în cele din urmă, la întreruperea activităților.
Larisa vorbește și despre voluntariatul într-un grup pentru copii. Pentru ea, aceste întâlniri sunt o ocazie de a împărtăși ceea ce știe și o sursă de energie.
„Așa mi se încarcă bateria”, explică ea.
Să ne bucurăm de cei care reușesc și să-i sprijinim pe cei care încep
Prin podcastul „Succesul are voce”, Ecaterina Olesia Mazur își propune să prezinte oameni care și-au construit un drum în Marea Britanie, cu încercările și alegerile care au făcut parte din parcursul lor.
Povestea Larisei Golea-Udvar cuprinde începuturile într-o țară necunoscută, întemeierea unei familii, învățarea unei profesii și curajul de a cere ajutor într-un moment dificil.
Spre finalul conversației, invitata aduce discuția înapoi la comunitate: „Să ne bucurăm pentru ăla care are și succes, dar să-l ajutăm și pe ăla care de-abia începe.”
Urmărește mai jos conversația integrală dintre Ecaterina Olesia Mazur și Larisa Golea-Udvar, în primul episod al podcastului „Succesul are voce”.









