Totul a început cu scrisoarea unei fetițe grav bolnave din Valea Jiului, care i-a cerut lui Moș Crăciun o păpușă, dar s-a gândit și la ceilalți copii. Scrisoarea a ajuns în Marea Britanie, la Gabriel Marinescu, iar de acolo a pornit o campanie care a adunat aproximativ 300 de oameni și 285 de pachete de Crăciun. În 2026, Misiunea Moș Crăciun revine cu o echipă mai mare, o platformă digitală și un obiectiv de 1.000 de scrisori.
De Marian Ardelean | Graiul
„Uite, și acum mi se ridică părul pe mine când îmi aduc aminte.”
Gabriel Marinescu vorbește despre momentul în care a primit scrisoarea unei fetițe din Vulcan, județul Hunedoara. Suntem într-o conversație telefonică, iar amintirea îl emoționează și acum. Îmi povestește cum a deschis fotografia trimisă de mama lui pe WhatsApp, într-o zi obișnuită de lucru, la biroul său din Marea Britanie.
Fetița era grav bolnavă. Își dorea o păpușă și sănătate, dar în scrisoare îi cerea lui Moș Crăciun să nu-i aducă prea multe, pentru că mai erau și alți copii care așteptau cadouri.
Gabriel își amintește că a plâns aproape un sfert de oră.
„Eram la mine în birou, cu prietenul meu, care stătea cu spatele la mine. Se întoarce și mă întreabă: «Gabi, ce s-a întâmplat? De ce plângi? Cu ce pot să te ajut?» I-am trimis scrisoarea pe WhatsApp. A citit-o și a început să plângă și el.”
Câteva minute mai târziu, prietenul i-a cerut să-l lase pe el să cumpere cadoul pentru fetiță.
Gabriel nu pregătise vreo campanie și nici nu intenționa să organizeze un eveniment. Voia să ajute un copil despre care aflase de la mama sa. Dar prima scrisoare avea să fie urmată de multe altele, iar un gest personal avea să mobilizeze oameni din Marea Britanie, România și Germania.
O scrisoare care a pornit totul
Părinții lui Gabriel Marinescu locuiesc în Vulcan, în Valea Jiului, unde au o afacere de familie în domeniul alimentației. De-a lungul timpului, mama lui a încercat să ajute copiii din familiile cu posibilități reduse, oferindu-le mâncare sau adunând sprijin de la cunoscuți.
Gabriel, stabilit în Marea Britanie, contribuia de la distanță. Vorbea cu prietenii, strângea bani și încerca să susțină inițiativele părinților săi.
„Mama mea făcea tot timpul lucruri de genul acesta. Mai aduna mâncare, mai vorbea cu oamenii, îi chema pe copii la masă. Noi am avut întotdeauna o sensibilitate pentru copiii care sunt în nevoie.”
Cei doi vorbesc aproape în fiecare dimineață, de obicei în timpul drumului său către serviciu. Discută despre familie, despre afacere și despre oamenii pe care încearcă să-i ajute.
Într-una dintre aceste conversații, în 2025, mama i-a povestit despre o fetiță grav bolnavă, care provenea dintr-o familie cu mari dificultăți financiare.
Povestea copilului i-a rămas în minte. Gabriel a rugat-o pe mama lui să vorbească cu familia fetiței și să o încurajeze să-i scrie lui Moș Crăciun.
Voia să-i cumpere ceea ce își dorea.
Scrisoarea a venit după câteva zile. Gabriel era la birou când a primit fotografia.
Nu se așteptase ca rugămintea unui copil să-l tulbure atât de mult. Dar ceea ce l-a impresionat cel mai tare a fost grija fetiței pentru ceilalți copii, deși ea însăși trecea printr-o suferință grea.
După ce i-a arătat scrisoarea prietenului său, acesta a insistat să cumpere el cadoul, împreună cu soția.
„Mi-a zis: «Gabi, te rog frumos, scrisoarea asta să rămână la mine și la soția mea, pentru că vrem noi să cumpărăm cadoul pentru fetiță.» Și eu i-am spus: «Bine, dar eu ce fac?» Mi-a zis că sigur o să mă descurc și mi-a cerut încă două scrisori.”
Gabriel a sunat-o din nou pe mama lui. Au mai apărut două scrisori, apoi alte câteva.
Colegii din birou au început să întrebe dacă pot participa. Prietenii cărora le povestea întâmplarea voiau și ei să cumpere cadouri.
În scurt timp, ajunseseră la zece scrisori.
Atunci au apărut primele întrebări despre organizare. Cum vor ajunge cadourile în România? Unde vor fi colectate? Cine le va distribui?
Prietenul său l-a asigurat că îl va ajuta și cu transportul, iar Gabriel a decis să continue.
„Mi-am zis: dacă sunt copii acolo care au nevoie de noi, hai să facem campania asta mai mare. Hai să plecăm într-o misiune.”
Așa a apărut numele Misiunea Moș Crăciun.
De la câteva scrisori la sute de cadouri
După primele scrisori, Gabriel a început să vorbească public despre inițiativă. A postat videoclipuri pe internet, a cerut ajutorul prietenilor și a explicat cum pot contribui cei care vor să cumpere cadouri.
Răspunsul comunității l-a surprins.
Au început să apară mesaje de la oameni pe care îi cunoștea, dar și de la persoane cu care nu vorbise niciodată. Unii voiau să cumpere un cadou, alții cereau mai multe scrisori pentru a le distribui în familie sau printre prieteni.
În paralel, în România, mama lui continua să discute cu familiile și să adune dorințele copiilor.
„Am stat seri, nopți, zile. Am colectat cadouri în garajul meu, am mers să le ridic din alte locuri, le-am pus pe tabele. A fost foarte multă muncă.”
Au existat și situații în care pachetele au început să circule între oameni fără ca Gabriel să mai știe cine le trimisese. Unele colete ajungeau direct în România, având numele copilului și adresa destinatarului.
La un moment dat, a fost nevoit să oprească înscrierile. Echipa nu mai putea gestiona numărul solicitărilor.
„M-am oprit la 285 de cutii. Spun cutii, pentru că nu au fost 285 de scrisori. Au fost oameni care au trimis mai multe cadouri și pachete care au venit din diferite locuri.”
Gabriel estimează că aproximativ 300 de persoane s-au implicat în prima ediție, prin donații, cumpărarea cadourilor, transport sau muncă voluntară.
Printre cei care l-au ajutat s-au aflat soția sa, părinții, prieteni din Marea Britanie și oameni care s-au alăturat campaniei după ce au aflat despre ea pe rețelele sociale.
O femeie cu rădăcini românești, stabilită în Germania, pe care Gabriel o cunoscuse prin activitatea sa de voluntariat în echipa lui Tony Robbins, a strâns la rândul ei donații și a venit în România pentru a participa la distribuirea cadourilor.
Primăria din Vulcan a pus la dispoziție gratuit o sală pentru eveniment, iar alți voluntari au ajutat cu echipamente și organizare.
Însă Gabriel își amintește în special gesturile oamenilor obișnuiți.
Îmi povestește despre două femei care au venit să contribuie cu mai multe cadouri. Când erau mici, familia lui le ajutase cu rechizite și alte lucruri de care aveau nevoie. Acum aveau propriile familii și își doreau să întoarcă sprijinul primit cândva.
„Și acum îmi vine să plâng când îmi amintesc. Mi-au spus că părinții mei le ajutau când erau copii și că acum vor să ajute și ele. Îți dai seama ce înseamnă lucrul acesta?”
Pentru Gabriel, a fost unul dintre momentele care i-au arătat cât de departe poate ajunge un gest făcut cu ani în urmă, fără să aștepți ceva în schimb.
Când copiii îi cer lui Moș Crăciun mâncare
L-am întrebat pe Gabriel ce l-a impresionat cel mai mult în scrisorile primite.
Mi-a vorbit despre copii care își doreau jucării, rechizite, încălțăminte sau haine groase. Un băiat care practica boxul ceruse mănuși, pentru că nu avea bani să și le cumpere.
Dar au existat și scrisori cu dorințe mult mai simple.
„Am avut copii care cereau de mâncare. Spuneau: «Moșule, te rog, ajută-ne cu masa de Crăciun. Vrem și noi ceva de mâncare.»”
Gabriel se emoționează din nou când își amintește aceste rugăminți.
Vorbește despre lucrurile pe care multe familii le consideră obișnuite: o pereche de pantofi potriviți pentru iarnă, o geacă, un ghiozdan sau mâncarea de pe masă.
Pentru unii dintre copiii înscriși în campanie, tocmai acestea erau dorințele trimise către Moș Crăciun.
„Sunt nevoi simple, lucruri la care noi nici măcar nu ne gândim în viața de zi cu zi. Copiii aceștia au nevoie de încălțări, de haine, de lucruri pentru școală. Unii au nevoie de mâncare.”
Îmi vorbește și despre o fetiță care ceruse o „blăniță”. Inițial, nu înțelesese la ce se referă și o întrebase pe mama lui. Aceasta i-a explicat că era vorba despre un obiect moale, de care copilul își dorea să se bucure și pe care să-l țină aproape.
Discuția i-a amintit mamei sale de propria copilărie, când familia avea puține posibilități și un cadou mic putea deveni unul dintre cele mai prețuite lucruri.
În prima ediție, multe scrisori au venit de la familiile cunoscute de părinții lui Gabriel. În Vulcan există cartiere în care oamenii se confruntă cu dificultăți financiare, iar părinții săi cunosc o parte dintre aceste familii de mulți ani.
Pentru ediția din 2026, organizatorul spune că echipa a început să discute și cu reprezentanții serviciilor de asistență socială din oraș, pentru a identifica mai bine copiii care au nevoie de sprijin.
Gabriel își dorește ca proiectul să ajungă și la familiile din zone în care voluntarii nu au reușit să ajungă la prima ediție.
Întâlnirea cu Moș Crăciun, la Vulcan
După colectarea și transportul cadourilor, a urmat pregătirea evenimentului din Vulcan.
Gabriel și familia sa au verificat din nou pachetele, au organizat distribuirea și au încercat să se asigure că niciun copil de pe liste nu va rămâne fără cadou.
Își amintește zilele acelea ca pe o perioadă solicitantă, în care fiecare detaliu conta.
„Am luat fiecare cadou din nou la mână, ca să fiu sigur că niciun copil nu rămâne fără cadou. Câteva zile am fost cu toții ocupați numai cu lucrul acesta.”
În ziua evenimentului, copiii au venit să-l întâlnească pe Moș Crăciun. Dar Gabriel își dorise să pregătească și un moment în care să stea de vorbă cu ei.
Nu voia ca întâlnirea să se rezume la împărțirea pachetelor.
„Am vrut ca acești copii să vadă că ei contează pentru oameni. Să vadă că noi îi vedem și că îi așteptăm să crească, să se pregătească și să contribuie la lumea asta.”
Înainte de distribuirea darurilor, participanții au rostit împreună rugăciunea „Tatăl nostru”. Apoi Gabriel a început să discute cu copiii despre ceea ce își doresc să devină când vor fi mari.
La început, spune el, mulți nu știau ce să răspundă.
Au urmat alte întrebări, încercări de a-i încuraja să vorbească și exemple despre profesii și posibilități.
Treptat, copiii au început să răspundă. Unii spuneau că vor să devină polițiști, alții avocați sau să urmeze alte meserii.
Gabriel i-a întrebat și ce cred că trebuie să facă pentru a-și îndeplini dorințele.
Răspunsurile au venit firesc: să învețe, să meargă la școală, să-și facă temele și să asculte de profesori.
Pentru el, această conversație a rămas unul dintre momentele importante ale evenimentului.
După aceea, copiii au fost chemați să-și primească darurile de la Moș Crăciun. Voluntarii au fotografiat o parte dintre întâlniri, iar familiile au plecat cu pachetele pregătite pentru ele.
Gabriel vorbește despre bucuria copiilor, dar și despre responsabilitatea de a organiza mai bine edițiile următoare.
Prima experiență i-a arătat că, odată cu numărul mare de participanți, crește și nevoia de coordonare.
O lecție pentru propria fiică
La prima ediție a Misiunii Moș Crăciun a participat și Aurora, fiica lui Gabriel, care avea atunci trei ani și jumătate.
A fost alături de familie când se strângeau cadourile și a mers cu tatăl ei la unele dintre familiile care aveau nevoie de ajutor.
Gabriel își amintește cum fetița a început să înțeleagă că nu toți copiii au aceleași posibilități.
„Aurora a fost și ea cu mine. A văzut copiii, a văzut că nu au și era tristă pentru ei.”
Pentru el, faptul că fiica sa a luat parte la campanie a avut o semnificație aparte.
Mi-a povestit și despre o familie în care copiii locuiau cu tatăl lor, care muncea departe de casă. Aveau nevoie de ajutor inclusiv pentru încălzirea locuinței. Prin sprijinul unor români din Marea Britanie, au fost pregătite și trimise pachete suplimentare.
Gabriel a mers împreună cu Aurora la unele dintre aceste vizite.
Experiența l-a făcut să se gândească la felul în care copiii învață să-i observe pe cei din jur și la cât de important este pentru el ca fiica sa să crească înțelegând că nu toate familiile au aceleași condiții de viață.
În 2026, Misiunea Moș Crăciun își propune 1.000 de scrisori
Prima ediție a arătat că există oameni dispuși să ajute, dar și cât de complicată poate deveni organizarea unei asemenea campanii.
Gabriel recunoaște că au existat probleme cu evidența pachetelor, transportul și distribuirea cadourilor.
Pentru 2026, și-a propus să schimbe modul de lucru.
Inițial, stabilise un obiectiv de 1.500 de scrisori. Ulterior, după discuțiile cu echipa, a decis să pornească de la 1.000, păstrând posibilitatea de a crește numărul dacă organizarea permite.
Totuși, cu doar câteva săptămâni înainte de reluarea pregătirilor, spune că nu mai era sigur că proiectul se va putea desfășura.
Avea nevoie de o platformă digitală care să permită gestionarea scrisorilor, înscrierea voluntarilor și urmărirea pachetelor. Costurile estimate pentru dezvoltarea unui asemenea sistem erau mari, iar timpul disponibil era limitat.
Soluția a venit prin colaborarea cu persoane care aveau experiență în tehnologie și inteligență artificială.
Potrivit lui Gabriel, o primă versiune funcțională a platformei a fost construită în aproximativ șase zile.
„Să fiu sincer, eram foarte speriat pentru că nu aveam platforma care să ne susțină. Am început cu un plan în Excel. După aceea, lucrurile au început să se lege.”
Noul sistem este gândit pentru a face participarea mai simplă.
O persoană care dorește să devină Moș Crăciun pentru un copil își creează un cont pe platformă, solicită o scrisoare și așteaptă verificarea contului de către administratori.
După confirmare, poate citi scrisoarea și poate începe pregătirea cadoului.
Platforma include instrucțiuni despre cumpărarea și ambalarea pachetelor, precum și informații despre punctele de colectare sau trimiterea directă în România.
Participanții pot urmări etapele transportului și pot primi notificări atunci când cadourile ajung în centrele de colectare și, ulterior, în România.
Gabriel spune că sistemul folosește și inteligență artificială pentru transcrierea scrisorilor și traducerea conținutului în română, engleză și germană.
„Practic, tu intri pe platformă, te înregistrezi și devii Moș Crăciun pentru un copil. Soliciți o scrisoare, cumperi cadoul, îl împachetezi și apoi poți urmări fiecare etapă.”
Pentru organizatori, platforma înseamnă și o evidență mai clară a scrisorilor și a cadourilor.
Gabriel speră astfel să evite situațiile din prima ediție, când numărul mare de pachete a depășit posibilitățile logistice ale echipei.
Cadourile au nevoie și de oameni care să le transporte
Pe lângă cumpărarea cadourilor, una dintre cele mai mari provocări rămâne transportul.
Gabriel spune că, în 2025, transportul a costat aproximativ o liră pentru fiecare kilogram. Pentru campania din 2026, oferta primită a crescut la 1,50 lire pe kilogram.
La sute de pachete, costurile se adună.
De aceea, echipa caută persoane și companii care pot contribui financiar, dar și voluntari care să ajute cu transportul, colectarea și distribuirea cadourilor.
Organizatorii au nevoie și de oameni care să se ocupe de comunicarea campaniei și de prezența acesteia pe rețelele sociale.
Gabriel spune că își dorește să publice pe platformă situația donațiilor și a cheltuielilor, astfel încât participanții să poată urmări cum sunt folosiți banii.
Cei care vor să se implice pot adopta una sau mai multe scrisori, pot face donații pentru costurile logistice, pot participa la colectarea cadourilor sau pot ajuta la promovarea campaniei.
„Poate cineva nu are timp să cumpere un cadou, dar are acces la o comunitate mare și poate să vorbească despre misiune. De acolo pot veni alți oameni care să ajute.”
Gabriel își dorește să atragă și mai mulți voluntari în România, inclusiv persoane care să participe la pregătirea evenimentului și la distribuirea pachetelor către familii.
„Dumnezeu a vrut să se întâmple”
Pe parcursul conversației noastre, Gabriel Marinescu revine de mai multe ori asupra credinței sale.
Îmi povestește despre oamenii care au apărut atunci când avea nevoie de ajutor, despre prietenii care au contribuit fără să fie rugați de două ori și despre situațiile în care problemele de organizare și-au găsit rezolvarea.
Pentru el, toate acestea sunt legate de credința că Dumnezeu l-a îndrumat către această inițiativă.
„Eu spun sincer că Dumnezeu a fost prezent în toată povestea asta. Au fost momente în care nu știam cum o să facem, cum o să transportăm cadourile, cum o să rezolvăm lucrurile. Și apăreau oameni care ne ajutau.”
Nu își atribuie singur rezultatele campaniei. Vorbește despre mama lui, despre tatăl său, despre soție, despre prietenii care au fost alături de el și despre voluntarii care au făcut posibilă prima ediție.
Îmi spune că sunt atât de mulți oameni cărora ar vrea să le mulțumească, încât îi este teamă să nu uite pe cineva.
Își amintește însă contribuțiile, conversațiile și momentele în care cineva a venit să ofere ajutor.
Când îl întreb ce își dorește pe termen lung, îmi povestește despre un proiect la care se gândește împreună cu familia sa: un centru pentru copiii din familii vulnerabile.
Ar vrea să existe un loc în care aceștia să poată primi o masă, să-și facă temele, să aibă rechizite și să fie sprijiniți în educație, fără să fie despărțiți de familiile lor.
Deocamdată, este un plan pe care speră să-l transforme cândva în realitate.
În prezent, atenția sa este îndreptată către noua ediție a Misiunii Moș Crăciun și către cele 1.000 de scrisori pe care echipa își propune să le transforme în cadouri
„Mulți dintre noi, când eram mici, n-am avut nici noi”
Spre finalul discuției, Gabriel revine la un lucru despre care spune că se gândește adesea.
Mulți dintre românii care trăiesc astăzi în Marea Britanie au plecat din România după copilării în care familiile lor nu își permiteau prea multe.
Unii au crescut fără să primească daruri de Crăciun. Nu pentru că părinții nu și-ar fi dorit să le ofere, ci pentru că nu aveau posibilități.
Gabriel crede că tocmai această experiență îi face pe mulți să înțeleagă ce înseamnă o scrisoare trimisă de un copil care cere o pereche de încălțări, o geacă sau ceva de mâncare.
„Mulți dintre noi, îți spun sincer, mulți oameni care sunt în Marea Britanie, când erau mici n-au avut nici ei. Nu l-au avut pe Moș Crăciun, pentru că părinții nu și-au permis.”
În acel moment, conversația noastră se întoarce, într-un fel, la prima scrisoare.
La fetița care își dorea o păpușă și care se gândea și la ceilalți copii.
La prietenul care a citit scrisoarea și a cerut să cumpere el cadoul.
La oamenii care au început să întrebe dacă mai sunt scrisori și pentru ei.
Gabriel mi-a spus la începutul interviului că nu se așteptase ca inițiativa să ajungă atât de departe. Acum vorbește despre o campanie cu sute de voluntari, despre o platformă digitală și despre planuri care depășesc sărbătorile de iarnă.
Dar când își amintește de ce a început totul, revine la copiii pe care familia lui încearcă să-i ajute în Valea Jiului.
Pentru el, acești copii sunt aproape de propriile amintiri și de experiențele multor români care au plecat să-și construiască o viață în străinătate.
Iar dintre toate lucrurile pe care mi le-a povestit la telefon, această idee mi-a rămas cel mai clar în minte.
Copiii aceia suntem noi.
Cum te poți implica în Misiunea Moș Crăciun
Campania din 2026 își propune să pregătească daruri pentru copiii din familii cu posibilități reduse, pornind de la scrisorile acestora către Moș Crăciun.
Persoanele care doresc să ajute se pot înscrie pe platforma oficială a proiectului, unde pot solicita o scrisoare și pot urmări pașii necesari pentru pregătirea și expedierea cadoului.
Organizatorii primesc și sprijin financiar pentru transport și logistică, precum și ajutor din partea voluntarilor și a companiilor care doresc să susțină campania.
Informațiile despre participare și modalitățile de contact sunt disponibile prin canalele oficiale ale Misiunii Moș Crăciun.
https://misiuneamoscraciun.com
