Când vorbim de artă Mariana Popa își exprimă trăirile prin doine și balade, iar Iustin prin desen, culoare și creație vestimentară. Între Mariana Popa și nepotul ei, Iustin, arta a devenit un spațiu comun, în care două generații își descoperă sensibilitatea și păstrează aproape rădăcinile românești.
Sunt momente în care Mariana cântă, iar Iustin desenează. Fiecare lucrează în felul său, cu alte instrumente și cu o sensibilitate formată într-o altă generație. Pentru Mariana, aceste clipe au o semnificație aparte, fiindcă îi dau sentimentul că lucrurile dragi unei familii pot continua, transformate, prin generațiile care vin.
Muzica ei și creațiile lui Iustin se întâlnesc în această preocupare pentru emoție, identitate și expresie artistică.
Mariana descrie astfel momentele petrecute împreună:
„În momentele noastre, eu cântam, iar el desena. Simțeam că punțile dintre generații sunt construcțiile cele mai trainice.”
La 60 de ani, Mariana Popa își privește viața cu mai multă liniște. Vorbește despre experiențele acumulate, despre familie, despre oamenii întâlniți de-a lungul anilor și despre lecțiile desprinse din perioadele dificile.
Despre etapa în care se află astăzi, Mariana spune:
„La 60 de ani, sunt suma liniștită a tuturor experiențelor mele. Am învățat să transform zgomotul vieții în înțelepciune și am ales să trăiesc în armonie cu mine însămi.”
O familie cu rădăcini românești, în Marea Britanie
În urmă cu 12 ani, Mariana a ajuns în Anglia împreună cu unul dintre copiii săi, care avea atunci șapte ani. Astăzi locuiește în Manchester și este mamă a patru copii și bunică a șase nepoți.
Când vorbește despre anii petrecuți în Marea Britanie, preferă să păstreze în prim-plan experiențele frumoase și recunoștința pentru oportunitățile pe care familia le-a găsit aici, de la educație și siguranță până la posibilitatea fiecăruia de a-și urma propriul drum.
Cel mai mare dintre nepoții Marianei este Florin Iulian, cunoscut în familie sub numele de Iustin. Are 22 de ani, iar între cei doi există o relație apropiată, construită de-a lungul anilor prin afecțiune, dialog și momente petrecute împreună.
Relația dintre cei doi este prezentată în acest articol prin perspectiva și amintirile personale ale Marianei. Rolul părinților lui Iustin în creșterea, educația și susținerea lui rămâne distinct și nu este substituit de relația apropiată dintre bunică și nepot.
Pentru Mariana, bucuria a fost să îl vadă crescând, să îi observe pasiunile și să îl încurajeze, din postura de bunică, să aibă încredere în propriile alegeri.
Iustin în copilărie, în România. Mariana spune că încă de atunci îi încuraja curiozitatea și creativitatea.
Mariana Popa și Iustin, întâlnirea dintre două forme de creativitate
Potrivit amintirilor Marianei, interesul lui Iustin pentru artă a devenit vizibil încă din copilărie. Era atras de culori, pictură, machiaj, haine și de felul în care diferite materiale puteau fi combinate.
Mariana își amintește că garderoba ei devenea uneori un loc al curiozității. Iustin privea materialele și piesele vestimentare, încerca diferite combinații și era atent la culoare, formă și detalii.
În timp, pictura, portretistica și interesul pentru modă au început să se întâlnească. Desenul i-a oferit un mod de a observa, pictura i-a format atenția pentru culoare, iar creația vestimentară i-a deschis posibilitatea de a lucra cu toate aceste elemente în același proiect.
Mariana descrie astfel felul în care vede relația nepotului său cu moda:
„Pentru el, moda este un limbaj vizual. A tăia o haină, a construi o piesă sau a machia un chip înseamnă să spui o poveste prin imagine.”
Pentru Iustin, creativitatea s-a conturat treptat ca direcție profesională. Experimentele cu desenul, pictura, machiajul și construcția vestimentară au fost urmate de alegerea studiilor în fashion design.
Anii de studiu la University of the Arts London
Alegerea lui Iustin de a studia fashion design la Londra a bucurat-o pe Mariana. Pentru ea, plecarea nepotului din Manchester a adus și emoția firească a distanței, dar cei doi au continuat să păstreze legătura.
În anii de studiu, Iustin și-a aprofundat preocupările artistice prin pregătire, documentare și contact direct cu lumea artei și a modei. A petrecut timp în biblioteci și muzee și a studiat creațiile unor artiști și designeri care au influențat artele vizuale și moda.
Experiența londoneză i-a oferit, în același timp, acces la un mediu internațional și la perspective culturale diferite.
Mariana vorbește cu admirație despre munca pe care a observat-o în această perioadă:
„Nu s-a bazat numai pe intuiție. A muncit enorm, a studiat și a investit foarte mult în formarea sa. Talentul lui a crescut prin muncă și cultură.”
În 2026, Iustin și-a încheiat studiile la University of the Arts London.
Pentru Mariana, absolvirea a fost un moment de mare bucurie, trăit din perspectiva unei bunici care și-a urmărit nepotul de-a lungul anilor și l-a văzut ajungând la finalul unei etape importante.
„Faptul că l-am văzut ajungând pe scena absolvirii înseamnă enorm pentru mine. Este o bucurie greu de pus în cuvinte să îți vezi nepotul urmându-și drumul și ducând până la capăt ceea ce și-a propus.”
Rădăcinile românești din creațiile lui Iustin
Deși Iustin s-a format într-un mediu internațional, Mariana spune că recunoaște în creațiile lui elemente care o duc cu gândul la originile familiei. Pentru ea, anumite culori, materiale și preocuparea pentru povestea unei piese păstrează o legătură cu România.
Este interpretarea unei bunici care privește creația nepotului prin propria experiență și prin memoria familiei.
Mariana explică această legătură astfel:
„Eu văd în munca lui și ceva din rădăcinile noastre românești. Piesele lui mă emoționează, pentru că îmi place să cred că, oriunde îl va duce drumul său, va păstra aproape locul din care venim.”
Ea speră ca Iustin să își continue parcursul în design și, într-o zi, să își dezvolte propriul brand în domeniul textil.
Muzica, drumul artistic al Marianei
Arta are un loc important și în viața Marianei. A început să cânte în adolescență, apoi a urmat o pauză de aproape trei decenii. Revenirea la muzică a venit într-o altă etapă a vieții, când a simțit că poate să își facă din nou auzită vocea.
A început să cânte pe TikTok, apoi au urmat evenimente private, retreaturi, șezători și întâlniri de networking.
Preferă baladele și doinele, cântece în care găsește emoții familiare: dorul, speranța, iubirea și legătura cu locurile de acasă.
Mariana vorbește despre muzică astfel:
„Prin balade și doine încerc să dau glas trăirilor pe care cuvintele le cuprind cu greu.”
După o pauză atât de lungă, revenirea la cântec a însemnat pentru ea regăsirea unei părți importante din propria identitate
Două generații, aceeași bucurie de a crea
Mariana și Iustin folosesc limbaje artistice diferite. Ea cântă, el desenează, pictează și lucrează cu moda și materialele textile. Între ei există însă un teritoriu comun: bucuria de a crea și relația afectivă dintre o bunică și nepotul său.
La 60 de ani, Mariana privește această legătură cu recunoștință. Își vede nepotul construindu-și propriul drum, cu propriile alegeri și propriul limbaj artistic, și se bucură că pot împărtăși momente în care muzica și desenul stau la aceeași masă.
Rolurile din familie rămân clare: Iustin are propria sa poveste, construită alături de părinții și familia lui, iar Mariana vorbește aici exclusiv din perspectiva bunicii care îl iubește și care a fost prezentă în viața lui.
Pentru ea, continuitatea dintre generații nu înseamnă repetarea aceleiași vieți. Înseamnă să recunoști, într-un om mai tânăr, câteva dintre valorile pe care și tu le-ai purtat cu tine: sensibilitatea, respectul pentru muncă, legătura cu familia și bucuria de a crea.
Mariana își formulează dorința pentru nepotul său simplu:
„Îmi doresc să poarte cu el, oriunde va ajunge arta sa, dragostea pentru rădăcinile noastre, respectul pentru muncă și bucuria de a crea ceva care are poveste. Eu voi rămâne bunica lui, bucuroasă să îl văd mergând pe drumul pe care și l-a ales.”
